DE LA TRECUT SPRE VIITOR
În octombrie 2002, prin venirea maicii Atanasia Ciorbagiu, din Mănăstirea Pasărea, judeţul Ilfov, s-au început lucrările de ridicare a mănăstirii. Iar în noiembrie 2002 s-a alăturat sora Elena Buta venită tot de la Mănăstirea Pasărea, fiind călugărită de Preasfinţitul Galaction cu numele de Ecaterina în manăstirea Sfântul Nicolae la 14 octombrie 2004.
Pentru început s-a ridicat un Paraclis din structură metalică, în exterior placat cu lemn, construcţia locaşului durând până în toamna anului 2004, iar la 14 octombrie al aceluiaş an, s-a sfinţit cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva. Construcţia este în plan dreptunghiular compus, cu pridvorul deschis, cu pronaosul acoperit cu plafon, având bolta trapezoidală. Are lungimea de 17 m şi lăţimea de 5 m. La construcţia iniţiala din lemn a paraclisului s-a intervenit cu plasă de rabiţ şi tencuială dupa care s-a placat cu polistiren pentru o mai buna izolaţie, dându-i un aspect plăcut.
În octombrie 2003 cu binecuvântarea Preasfinţitului Galaction, a fost trimis ca preot duhovnic părintele Arsenie Pană venit de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Siliştea Gumeşti, Teleorman, dar a stat alături de noi pentru o scurtă vreme. Din cauza unei suferinţe neiertătoare, cuviosul preot ,,s-a mutat la Domnul” în 18 ianuarie 2005.
În iulie 2005 vine ca preot duhovnic Părintele Hristofor Grigoraş de la Mănăstirea Crasna, judeţul Gorj. A fost o mare binecuvântare, venirea Părintelui Hristofor deoarece, s-a implicat direct în demersul activităţii de ctitorire, ostenindu-se împreună cu obştea la rugăciune şi muncă. Tot în acest an au început lucrările de renovare şi ridicare a casei monahale: s-a construit trapeza, bucătăria, chilia preotului duhovnic şi s-a mansardat podul cu 9 chilii pentru maici.
În septembrie 2006 se alătură două surori din judeţul Iaşi, ca vieţuitoare ale mănăstirii, sora Gabriela Pătraşcu şi sora Mioara Grigoraş, contribuind la ascultările mănăstirii cu toată dragostea.
În anul 2007 s-au finalizat lucrările interioare de amenajare a paraclisului: catapeteasma este din lemn, cu cele trei deschideri tradiţionale spre altar, pardosela este din gresie, iar acoperişul actual este din tablă.
În anul 2008 s-a început lucrările de pictură finalizându-se în anul 2009.
În anul 2010 s-au finalizat lucrările exterioare la casa monahală, iar la începutul anului 2011 s-au finalizat chiliile de la mansardă.
Cu ajutorul lui Dumnezeu în iunie 2011 s-a început construirea clopotniţei cu sprijinul material al familiei Prăduşel Paul şi Irina si al Părintelui Macarie Oglice. Clopotul mare de la clopotniţă a fost dăruit mănăstirii de Părintele Macarie Oglice şi a fost confecţionat în Innsbruck (Austria). Intrarea principală în mănăstire se face pe sub turnul clopotniţă.
În august 2011 s-a început construcţia bisericii mari din zid cu sprijinul financiar al unor persoane fizice si juridice.
La 26 august 2011 s-a pus piatra de temelie a bisericii cu hramurile Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Mucenic Iulian din Tars, slujba fiind săvârşită de Preasfinţitul Episcop Galaction, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
În octombrie 2012 pe partea de nord a chiliilor către biserică, s-a ridicat un hol deschis cu arcade, în stil brâncovenesc acesta fiind executat de către Nicu Camber din localitatea Năsturelu. În prezent lucrările au ajuns la faza de acoperire a sfântului locaş, urmând, să se execute tencuiala exterioară şi interioară în perioada următoare. În atenţia micii obşti este şi lucrul pe plan duhovnicesc, râvna pentru rugăciune şi ajutorarea credincioşilor care ajung la sfânta mănăstire, toate făcându-se cu binecuvântare, cu multă dragoste, smerenie şi putere de jertfă.
Ca proiect de viitor sunt ridicarea unor corpuri de chilii, aghiasmar şi alte clădiri anexă, necesare unei sporite activităţi monahale şi măririi numărului de vieţuitoare. Este necesară o permanentă luptă cu sărăcia oamenilor, cu mentalităţile şi indiferenţa acestora, este de dorit o mai mare apropiere de viaţa şi de sufletul credincioşilor ortodocşi care au fost lipsiţi de aşezăminte monahale.