PREZENTAREA MÂNĂSTIRII
Când se lasă seara, la Mânăstire, soarele mângâie crucea și aduce liniștea în sufletele tuturor. E ceas de adâncă pioșenie și bucurie pentru toate darurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat. Ce poate fi mai minunat decât în lumina apusului să culegi roadele faptelor și gândurilor tale de peste zi?
Acum este momentul să lași totul deoparte și să mulțumești pentru tot ce ai primit.
Mănăstirea Sfântul Nicolae se află situată în localitatea Năsturelu, judeţul Teleorman, pe Drumul Naţional C5 Zimnicea - Giurgiu. De la Drumul Naţional spre Dunăre distanţa până la mănăstire este de 1,8 km. Mănăstirea Sfântul Nicolae din satul Năsturelu, jud. Teleorman a luat fiinţă cu binecuvântarea Preasfinţitului Galaction Stângă, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, şi a consiliului eparhial la 16 octombrie 2002 ca ,,Schitul Sfântul Nicolae”.
La 3 martie 2003, cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Teoctist şi a Sinodului Mitropolitan, ia actul de aprobare a înfiinţarii ,,Mănăstirii Sfântul Nicolae – Năsturelu’’, ca mănăstire de călugăriţe. Aşezământul monahal s-a întemeiat pe locul fostei ferme de stat Luciu; după revoluţie, ferma a fost desfinţată, locul abandonat; vechile construcţii s-au degradat. Aceasta a fost cumpărată de Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, apreciind că locul este prielnic întemeierii unui aşezământ mănăstiresc.
Mănăstirea se află pe pământul Bisericii Sfânta Vineri din Bucureşti, fiind donat bisericii în anul 1839 de către familia Herăscu - Năsturel, întemeitorul localităţii Năsturelu. În anul 1996 pământurile au fost redate Episcopiei. Biserica mare a mănăstirii are o arhitectură mareaţă. Este construită din cărămidă lucrată şi arsă într-o fabrică din judeţul Iaşi.
Biserica, în formă de cruce greacă, având o lungime de 23 m, o lăţime de 12 m între abside şi o înălţime de 23 m, este încununată cu o singură turlă octogonală pe naos, ridicată pe o bază pătrată cu muchiile teşite, formate din laturi intermediare. Împărţirea bisericii este cea clasică: pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este deschis, fiind susţinut de 4 stâlpi care descriu trei arcade frontale şi două laterale.
Pronaosul este acoperit cu o calotă sferică susţinută pe patru stâlpi de beton. Legătura dintre pronaos şi naos este marcată printr-o boltă simetrică prin amploare cu cea care face dechiderea către sfântul altar şi cele două abside semicirculare. La rândul său, naosul va fi despărţit de altar prin catapeteasmă.
La exterior, biserica va fi tencuită, fiind împărţită în două registre, despărţite printr-un brâu din cărămidă aparentă. Registrul inferior este mai înalt decât cel superior. Constructia clopotniţei şi a bisericii, au fost executate firma Intercont Dual Construct din Bucureşti, condusă de dl. Iosif Damatarc.
Valul înnoitor al activităţii monahale româneşti declanşat după 1989, a mângâiat şi străvechile meleaguri ale Teleormanului. Prin evlavia, jertfă şi râvnă monahilor şi credincioşilor,s-au construit noi aşezăminte, s-au reactivat uitate vetre monahale. Din primele luni de păstorire, P.S. Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, s-a angajat într-o activitate fără precedent, de renaştere a vieţii monahale.
La 16 octombrie 2002 consiliul eparhial a hotărât înfiinţarea Schitul "Sfântul Nicolae" - Năsturelu. Temeiul a fost aprobat la 3 martie 2003 şi de Mitropolia Munteniei şi Dobrogei că Mănăstirea Sfântul Nicolae mănăstire de maicii. Aşezământul monahal s-a întemeiat pe locul fostei ferme de stat Luciu, din comună Năsturelu. După revoluţie, în 1989, fermă a fost desfiinţată, locul abandonat, vechile construcţii degradate.
În octombrie 2002, prin venirea maicii starete Atanasia Ciorbagiu s-au început lucrările de ridicare a mănăstirii, îmbrăcând haina monahală în obştea Mănăstirii Pasărea de lângă Bucureşti, maică Atanasia a avut hotărârea de a înalta o manastire pe meleaguri teleormănene, s-a implicat direct în demersul activităţii de ctitorire, ostenindu-se împreună cu obştea la rugăciune şi muncă.
Iar în noiembrie 2002 s-a alăturat sora Elena Buta venită tot de la Mănăstirea Pasărea, fiind călugărită de Preasfinţitul Galaction cu numele de Ecaterina în manăstirea Sfântul Nicolae la 14 octombrie 2004.Pentru început s-a ridicat un Paraclis din structură metalică, în exterior placat cu lemn, construcţia locaşului durând până în toamna anului 2004, iar la 14 octombrie al aceluiaş an, s-a sfinţit cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva.
Construcţia este în plan dreptunghiular compus, cu pridvorul deschis, cu pronaosul acoperit cu plafon, având bolta trapezoidală. Are lungimea de 17 m şi lăţimea de 5 m. La construcţia iniţiala din lemn a paraclisului s-a intervenit cu plasă de rabiţ şi tencuială dupa care s-a placat cu polistiren pentru o mai buna izolaţie, dându-i un aspect plăcut. În octombrie 2003 cu binecuvântarea Preasfinţitului Galaction, a fost trimis ca preot duhovnic părintele Arsenie Pană venit de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Siliştea Gumeşti, Teleorman, dar a stat alături de noi pentru o scurtă vreme. Din cauza unei suferinţe neiertătoare, cuviosul preot ,,s-a mutat la Domnul” în 18 ianuarie 2005.
În iulie 2005 vine ca preot duhovnic Părintele Hristofor Grigoraş de la Mănăstirea Crasna, judeţul Gorj. A fost o mare binecuvântare, venirea Părintelui Hristofor deoarece, s-a implicat direct în demersul activităţii de ctitorire, ostenindu-se împreună cu obştea la rugăciune şi muncă. Tot în acest an au început lucrările de renovare şi ridicare a casei monahale: s-a construit trapeza, bucătăria, chilia preotului duhovnic şi s-a mansardat podul cu 9 chilii pentru maici.
În septembrie 2006 se alătură două surori din judeţul Iaşi, că vieţuitoare ale mănăstirii, sora Gabriela Pătraşcu şi sora Mioara Grigoraş, contribuind la ascultările mănăstirii cu toată dragostea. În luna octombrie 2014 sora Gabriela Pătraşcu pleca din mănăstirea noastră la Mănăstirea Miclauseni în jud. Iaşi.
În anul 2007 s-a finalizat lucrările interioare de amenajare a paraclisului: catapeteasma este din lemn, cu cele trei deschideri tradiţionale spre altar, pardosela este din gresie, iar acoperişul actual este din tablă. În anul 2008 s-a început lucrările de pictură finalizându-se în anul 2009. În anul 2010 s-au finalizat lucrările exterioare la casa monahală, iar la începutul anului 2011 s-au finalizat chiliile de la mansardă. Cu ajutorul lui Dumnezeu în iunie 2011 s-a început construirea clopotniţei cu sprijinul material al familiei Prăduşel Paul şi Irina si al Părintelui Macarie Oglice. Clopotul mare de la clopotniţă a fost dăruit mănăstirii de Părintele Macarie Oglice şi a fost confecţionat în Innsbruck (Austria).
Intrarea principală în mănăstire se face pe sub turnul clopotniţă. În august 2011 s-a început construcţia bisericii mari din zid cu sprijinul financiar al unor persoane fizice si juridice. La 26 august 2011 s-a pus piatra de temelie a bisericii cu hramurile Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Mucenic Iulian din Tars, slujba fiind săvârşită de Preasfinţitul Episcop Galaction, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În octombrie 2012 pe partea de nord a chiliilor către biserică, s-a ridicat un hol deschis cu arcade, în stil brâncovenesc acesta fiind executat de către Nicu Camber din localitatea Năsturelu.
În anul 2013 s-a pus acoperişul biserici mari şi să tencuit pe exterior lucrariile exterioare fiind executate de către firma Mirano Construct condusă de dl. Stelea Miră, iar acoperişul fiind executat de dl. Viorel Blanar din Gura Humorului, Suceava. În anul 2014 să tecuit biserica pe interior cu ajutorul financiar al familiei Pradusel Paul şi Irina, lucările fiind executate de firma Mirano Construct.
In luna iunie 2015 s-a realizat si pictura clopotnitei, pavaj din piatra si toclu din piatra. În atenţia micii obşti este şi lucrul pe plan duhovnicesc, râvna pentru rugăciune şi ajutorarea credincioşilor care ajung la sfânta mănăstire, toate făcându-se cu binecuvântare, cu multă dragoste, smerenie şi putere de jertfă.
Este necesară o permanentă luptă cu sărăcia oamenilor, cu mentalităţile şi indiferenţa acestora, este de dorit o mai mare apropiere de viaţa şi de sufletul credincioşilor ortodocşi care au fost lipsiţi de aşezăminte monahale. Ca proiect de viitor sunt: pictura bisericii în frescă, împodobirea cu iconostas, străni, pardoseală, ridicarea unor corpuri de chilii, necesare unei sporite activităţi monahale şi măririi numărului de vieţuitoare.
